Viața fără Internet ...

 
     Fără Internet, s-ar răsfoi mai multe cărţi, ar dispare praful din biblioteci şi s-ar simţi în casă mirosul de carte.
     Fără Internet, minţile ar fi mai curate, dragostea ar fi în trei dimensiuni, referatele din şcoli ar fi scrise de mână, (şi gândite cu capul!), iar paginile “fierbinţi” n-ar mai aduce dureri de cap părinţilor.
     Fără Internet, s-ar scrie cu mai multă grijă, am citi mai puţine prostii,… pentru că prea mulţi anonimi îşi dau „cu părerea” pe paginile virtuale, fără să-şi fi câştigat dreptul la cuvânt, ascunşi sub un ID fals, dar cu pretenţii de învăţători celebri ce merită luaţi în seamă…
Fără Internet, am afla mai puţine patimi, păcate şi greşeli... Trecutul dubios al unora, duplicitatea zilnică a altora…ar trece mai uşor neobservate… Şi pe toate le-am ierta mai repede ...
Fără Internet, tinerii n-ar mai fi „păsări de noapte”, … şi s-ar scula dimineaţa mult mai devreme pentru muncă sau pentru studiu … iar pornografia nu s-ar mai răspândi cu viteza luminii …
Cu ajutorul Internetului am depistat totuşi ceva ce ne doare: adevărata faţă a creştinului ! Pentru că în Biserică, oricât ne-am strădui, nu reuşim să radiografiem întotdeauna suficient de corect, dar în libertatea ce-o oferă lumea virtuală,…când omul crede că nimeni nu-l vede (deşi, CINEVA îl priveşte clipă de clipă) … deci, când omul crede că nimeni nu-l vede, atunci îşi descoperă adevăratul său caracter…
Nu cer creştinilor să abandoneze Internetul. Nici postatul pe blog….Îşi pot avea utilitatea lor, dacă sunt folosite cu discernământ. Însă, ori de câte ori vizitează un site, postează ceva, sau fac comentarii,… îi rog frumos ca mai întâi să se uite în ... sus !!!


Anii trec ca norii


Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc,
numai Adevărul este-acelaşi soare!
 
Iarba se usucă, frunza cade iar,
apa-şi face vaduri,… altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
numai în iubire, cânt-un “totdeauna”!
 
Vara arzi în soare, iarna arzi în ger,
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier,
numai conştiinţa sfântă e uşoară!
 
Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători,
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâine,
oamenii,… ca anii-s… aburi trecători,
numai Domnul singur, neschimbat rămâne!
 
...Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
ca să nu ţi-o smulgă,… ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum,
singur El rămâne veşnic lângă tine!!!

Doamne, nu lăsa-ndoiala


Doamne, nu lăsa-ndoiala
să mă clatine nicicând,
ci să cred cu-atât mai tare
cu cât urc mai greu luptând!

Nu-mi lăsa în suflet teama,
la nici un vrăjmaş ajuns,
curajos să-i stau în faţă,
liniştit să-i dau răspuns! 

Nu-mi lăsa de fiară spaimă,
nici când va răcni cumplit,
ci să-i pot privi puternic
ochiul cel nelegiuit! 

Fă-ndrăzneala mea senină,
să-l învingă-n orice fel.
Tu, cel care eşti în mine
să-l zdrobeşti pe cel din el! 

Fă, din fiecare luptă
să-Ţi vin mai îndatorat,
cu o slavă mai înaltă,
cu-un suspin mai delicat! 

Căci din faţa Ta Iisuse,
mă duc eu în faţa sa…
şi din faţa lui învinsă,…
vin plângând în faţa Ta!

Dor de tata

Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei,… suntem TĂTICI…
Ce gingaş e,… şi sună bine:
TĂTICULE, ... mi-e dor de tine!

Dar anii trec,… şi deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, ci TATĂ.
Dar şi aşa,… tot sună bine…
TATĂ, ...îmi este dor de tine!

Copiii cresc,… nu te mai plac…
Din TATĂ, tu devii BABAC.
Şi vorba sună trist şi gol:
BABACULE, ... mai dă-mi un pol!

Eh,…viaţa e un foc de paie…
Şi vrei, nu vrei…ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată:
TATAIE,…ia mai las-o baltă!

Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi… doar, ĂL BĂTRÂN.
Oh,… vorba lor te năuceşte:
BĂTRÂNE,... ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă…
Am fost un tată cu credinţă!
Şi din puţin, de-a fost sa fie,…
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie!

Dar fă-mi, te rog, o bucurie!
La cimitir,… de vii la mine,…
Să-mi zici, ca în copilărie…
TĂTICULE,… mi-e dor de tine!...

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!