Iisuse drag, ... ce ți-ai dori?

(Click pe imagine pentru zoom!)
Iisuse drag, ... ce ți-ai dori Tu să primești de ziua Ta?
Ce dar frumos aș putea eu să-ți aduc din dragoste și recunoștință, de ziua Ta?

***
Fiecare poate răspunde în inima lui la aceste două întrebări, în funcție de binele primit și de lumina din sufletul lui!
***
Un lucru este sigur:
Cel mai frumos cadou pe care îl pot face este inima și viața mea!

Mergi fiul meu...


Mergi, fiul meu în pace,… dar pe cale,
dreptar să-ţi iei cuvântul ce ţi-l spun,
să-ţi faci din el merindea vieţii tale,…
şi perna ta,... şi prietenul tău bun!

— Nu-i rai, atunci când ai noroc în viaţă,
nici iad, atunci când eşti nenorocit,
nu totdeauna lacrimi s-ai pe faţă,…
nici totdeauna zâmbet fericit!

Adeseori,… e rău că-ţi merge bine,…
şi-arareori,… nu-i bine că ţi-e rău,…
Dar nu cârti! Sunt mulţi mai trişti ca tine,
iar mai voioşi,… puţini în jurul tău!

Fii prieten bun, la cât mai mulţi se poate,
dar prieteni buni, cât mai puţini să-ţi faci!
Lui Dumnezeu dezvălu-I-le toate,…
dar oamenilor,… toate să le taci!

Datori să-i faci pe toţi faţă de tine,
dar tu dator,… să nu fii nimănui!
De taina lui, ascultă-l pe-orişicine,…
dar taina ta, la nimeni să nu-ţi spui!

Nu-ţi dezlega viaţa de iubire,…
dar inima, să nu ţi-o legi de-un loc!
Norocu-n lume-i fără fericire,
iar fericirea-i fără de noroc...!

— Mergi fiul meu în pace,… dar pe cale,
de vei păzi cu grijă sfatul meu,…
oricâte-ar fi primejdiile tale,…
te va scăpa din toate Dumnezeu!!!

Există lucruri cu care trebuie să nu te obişnuieşti niciodată!!!

     Singurul argument împotriva vântului de la ruşi,… este să-ţi îmbraci paltonul! Sunt lucruri cu care,… pur şi simplu,… trebuie să te obişnuieşti,… şi să le accepţi! Diabetul, sforăitul soţului, venirea iernii, lucrurile rele care se spun despre tine, ziua de luni,… toate acestea nu se pot schimba,… mai ales când,… nici nu mai crezi în minuni!
     Apoi,… există lucruri cu care trebuie să nu te obişnuieşti niciodată!!!
     Viaţa trăită în păcat,… starea de letargie spirituală a Bisericii,… mediocritatea slujirii,… lipsa de scânteie şi pasiune atunci când Îl urmezi pe Hristos!!!
     Starea bleagă,… indiferentă,… apatică,… nu-i place decât diavolului!... Şi, de aceea, nu-i daţi satisfacţie! Marile lucruri s-au făcut, cu oameni ce-au refuzat, să intre în iadul şablonului, în moartea tiparului, în zâmbetul de gheaţă al formei!!! Trezirile spirituale s-au făcut cu oameni singuratici, atipici, nonconformişti,… şi prin excelenţă,… deranjanţi!
     Iubiţi-i pe cei ciudaţi,… dintre ei a ieşit Ioan Botezătorul! Reformele nu se fac cu pechinezi ce stau sub sobă,… ci, cu maidanezi ce nu se lasă prinşi de hingheri! Sufletele nu se smulg din iad,… fără ca să existe,… pe cale de consecinţă,… riscul pârlirii mâinilor,… sau câte un deget lipsă lăsat în gura lui Satan!!!
     Cine vrea să miroasă frumos a Allure,… să nu vină cu noi în prima linie,… pentru că sezonul vacanţelor a trecut!!! Înnebuneşte-te strângând avere,… omoară-ţi timpul la TV sau la calculator,… trândăveşte şi fă degeaba umbră pământului „cu fiţele de rigoare” … şi apoi, … porneşte emfatic şi încrezător,… spre sfârşitul istoriei tale pe pământ,…adică, spre „Marea Judecată” !!!
     Sigur că,… fiind atât de inteligent,… anticipezi, fără nici un dubiu, verdictul de la capătul drumului ales de tine,… nu-i aşa???

Putere pentru suflet ...

     "[...] Dar Duhul grăieşte lămurit că-n vremile cele de apoi unii se vor îndepărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor prin făţărnicia unor mincinoşi însemnaţi cu fierul roşu în propriile lor cugete. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate pe care Dumnezeu le-a făcut ca din ele să se împărtăşească cu mulţumire cei ce cred şi au cunoscut adevărul; fiindcă tot ce a făcut Dumnezeu este bun, şi nimic nu e de lepădat dacă se ia cu mulţumire: căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
     Punându-le pe acestea înaintea fraţilor, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia i-ai urmat. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te. Întrece-te zilnic în credinţa cea bună; căci zilnica-ntrecere trupească e-ntru puţin folositoare, dar credinţa cea bună e folositoare-ntru totul, având ea făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.
     Vrednic de crezare e cuvântul, şi de toată primirea; fiindcă spre aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, că ne-am pus nădejdea-n Dumnezeul-Cel-Viu, Care este Mântuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Pe acestea porunceşte-le şi învaţă-le!
     Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; dimpotrivă, fă-te credincioşilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în credinţă, în curăţie. [...] Nu nesocoti harul care este întru tine!!! [...]
     Pe acestea pune-le la inimă; de acestea ţine-te, pentru ca propăşirea ta să le fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura ta; stăruie în ele, căci făcând aceasta te vei mântui – şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă!!!"
 (1 Timotei, 4)

Stropi de înţelepciune ...

          "Sunt şi eu om muritor asemenea tuturor şi coborând din neamul celui dintâi om zidit din pământ. Şi am fost înfiripat, cu trupul, în pântecele mamei mele, închegându-mă din sânge, vreme de zece luni, din sămânţă bărbătească şi în ceasul somnului odihnitor. Şi după ce m-am născut, am respirat aerul obştesc şi pe pământul obşteştii pătimiri am căzut şi eu, şi glasul meu dintâi, la fel ca la toată lumea, a fost plânsul meu. Am fost înfăşat în scutece şi am dat părinţilor grijă şi bătaie de cap. Şi nici un rege n-a început altfel, când s-a născut. Că toţi intră în viaţă în acelaşi fel şi ies iarăşi la fel. Pentru aceea m-am rugat şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat, şi duhul cuminţeniei a coborât în mine. Am ţinut la ea mai mult decât la sceptre şi decât la tronuri şi am socotit bogăţiile deşarte faţă de ea. N-am pus alături cu ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindcă tot aurul din lume pe lângă ea nu e decât nisip, iar argintul, înaintea ei, mi se pare noroi.
          Am preţuit înţelepciunea mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindcă strălucirea ei nu se stinge niciodată. Împreună cu ea mi-au venit toate bunătăţile, căci în mâinile ei sunt bogăţii nenumărate. Şi m-am bucurat de toate acestea, căci înţelepciunea le aduce cu sine. Totuşi eu nu ştiam că ea este născătoarea lor. Am învăţat-o fără viclenie, o împărtăşesc fără părere de rău şi nu ascund comorile ei. Ea este pentru oameni comoară nesfârşită; cei care se folosesc de ea se fac prietenii lui Dumnezeu, pentru darurile agonisite de învăţătură. Iar mie să-mi dăruiască Dumnezeu să grăiesc precum gândesc şi să cuget în chip vrednic despre darurile Sale, căci El este povăţuitorul înţelepciunii şi îndreptătorul înţelepţilor. Că în mâna Lui suntem şi noi şi cuvintele noastre şi toată înţelepciunea şi ştiinţa lucrurilor. El mi-a dat cunoştinţa cea adevărată despre cele ce sunt, ca să ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. Începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor şi prefacerile văzduhului, cursurile anilor şi rânduiala stelelor, firea dobitoacelor şi apucăturile fiarelor, puterea duhurilor şi gândurile oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor şi însuşirile rădăcinilor. 
           Toate cele ascunse şi cele arătate le-am cunoscut, fiindcă înţelepciunea, lucrătoarea tuturor, mi-a dat învăţătură.Într-adevăr, în ea se află un duh de înţelegere, sfânt, fără pereche, cu multe laturi, nepământesc, ager, pătrunzător, neîntinat, preaînţelept, fără de patimă, iubitor de bine, ascuţit, neoprit, binefăcător, iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic, atotveghetor şi răzbătând prin toate duhurile isteţe, curate şi oricât de subţiri. Pentru că înţelepciunea este mai sprintenă decât orice mişcare, ea pătrunde şi îşi face loc pretutindeni prin curăţia ei.
           Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revărsare a slavei Celui Atotputernic, astfel că nimic nu poate s-o mânjească. Ea este strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi chipul bunătăţii Sale. Fiindcă este una, toate le poate, şi rămânând una cu sine însăşi, ea toate le înnoieşte, şi răspândindu-se, prin veacuri, în sufletele sfinte, ea întocmeşte din ele prieteni ai lui Dumnezeu şi prooroci. 
           Cu adevărat Dumnezeu nimic nu iubeşte, fără numai pe cel ce petrece întru înţelepciune. Ea este mai frumoasă decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor; dacă o pui alături cu lumina, înţelepciunea o întrece. 
          Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înţelepciunea rămâne nebiruită în faţa răutăţii."

Viața fără Internet ...

 
     Fără Internet, s-ar răsfoi mai multe cărţi, ar dispare praful din biblioteci şi s-ar simţi în casă mirosul de carte.
     Fără Internet, minţile ar fi mai curate, dragostea ar fi în trei dimensiuni, referatele din şcoli ar fi scrise de mână, (şi gândite cu capul!), iar paginile “fierbinţi” n-ar mai aduce dureri de cap părinţilor.
     Fără Internet, s-ar scrie cu mai multă grijă, am citi mai puţine prostii,… pentru că prea mulţi anonimi îşi dau „cu părerea” pe paginile virtuale, fără să-şi fi câştigat dreptul la cuvânt, ascunşi sub un ID fals, dar cu pretenţii de învăţători celebri ce merită luaţi în seamă…
Fără Internet, am afla mai puţine patimi, păcate şi greşeli... Trecutul dubios al unora, duplicitatea zilnică a altora…ar trece mai uşor neobservate… Şi pe toate le-am ierta mai repede ...
Fără Internet, tinerii n-ar mai fi „păsări de noapte”, … şi s-ar scula dimineaţa mult mai devreme pentru muncă sau pentru studiu … iar pornografia nu s-ar mai răspândi cu viteza luminii …
Cu ajutorul Internetului am depistat totuşi ceva ce ne doare: adevărata faţă a creştinului ! Pentru că în Biserică, oricât ne-am strădui, nu reuşim să radiografiem întotdeauna suficient de corect, dar în libertatea ce-o oferă lumea virtuală,…când omul crede că nimeni nu-l vede (deşi, CINEVA îl priveşte clipă de clipă) … deci, când omul crede că nimeni nu-l vede, atunci îşi descoperă adevăratul său caracter…
Nu cer creştinilor să abandoneze Internetul. Nici postatul pe blog….Îşi pot avea utilitatea lor, dacă sunt folosite cu discernământ. Însă, ori de câte ori vizitează un site, postează ceva, sau fac comentarii,… îi rog frumos ca mai întâi să se uite în ... sus !!!


Anii trec ca norii


Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc,
numai Adevărul este-acelaşi soare!
 
Iarba se usucă, frunza cade iar,
apa-şi face vaduri,… altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
numai în iubire, cânt-un “totdeauna”!
 
Vara arzi în soare, iarna arzi în ger,
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier,
numai conştiinţa sfântă e uşoară!
 
Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători,
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâine,
oamenii,… ca anii-s… aburi trecători,
numai Domnul singur, neschimbat rămâne!
 
...Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
ca să nu ţi-o smulgă,… ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum,
singur El rămâne veşnic lângă tine!!!

Doamne, nu lăsa-ndoiala


Doamne, nu lăsa-ndoiala
să mă clatine nicicând,
ci să cred cu-atât mai tare
cu cât urc mai greu luptând!

Nu-mi lăsa în suflet teama,
la nici un vrăjmaş ajuns,
curajos să-i stau în faţă,
liniştit să-i dau răspuns! 

Nu-mi lăsa de fiară spaimă,
nici când va răcni cumplit,
ci să-i pot privi puternic
ochiul cel nelegiuit! 

Fă-ndrăzneala mea senină,
să-l învingă-n orice fel.
Tu, cel care eşti în mine
să-l zdrobeşti pe cel din el! 

Fă, din fiecare luptă
să-Ţi vin mai îndatorat,
cu o slavă mai înaltă,
cu-un suspin mai delicat! 

Căci din faţa Ta Iisuse,
mă duc eu în faţa sa…
şi din faţa lui învinsă,…
vin plângând în faţa Ta!

Dor de tata

Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei,… suntem TĂTICI…
Ce gingaş e,… şi sună bine:
TĂTICULE, ... mi-e dor de tine!

Dar anii trec,… şi deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, ci TATĂ.
Dar şi aşa,… tot sună bine…
TATĂ, ...îmi este dor de tine!

Copiii cresc,… nu te mai plac…
Din TATĂ, tu devii BABAC.
Şi vorba sună trist şi gol:
BABACULE, ... mai dă-mi un pol!

Eh,…viaţa e un foc de paie…
Şi vrei, nu vrei…ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată:
TATAIE,…ia mai las-o baltă!

Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi… doar, ĂL BĂTRÂN.
Oh,… vorba lor te năuceşte:
BĂTRÂNE,... ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă…
Am fost un tată cu credinţă!
Şi din puţin, de-a fost sa fie,…
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie!

Dar fă-mi, te rog, o bucurie!
La cimitir,… de vii la mine,…
Să-mi zici, ca în copilărie…
TĂTICULE,… mi-e dor de tine!...

Imagini care-ţi vorbesc ...


A picture can mean more than a thousand words...

O fotografie poate spune mai mult decât o mie de cuvinte...
























Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!