Fă-ţi timp!

În trecerea grăbită prin lume către veci 

Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci! 

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând, 

Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând, 

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis, 

Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis, 

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor, 

Fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor, 

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi, 

Fă-ţi timp, pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi, 

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni, 

Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini, 

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi voios, 

Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos, 

Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat, 

Fă-ţi timp — căci eşti de taine şi lumi înconjurat. 

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic 

Fă-ţi timp — căci viaţa trece şi când nu faci nimic! 

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai, 

Fă-ţi timp... căci toate-acestea au pentru tine-un grai, 

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi, 

Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ. 

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi 

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.