Nu Mă numi ...

Nu Mă numi BUNĂTATE,
dacă nu te încrezi în Mine.
Nu Mă numi STĂPÂN,
dacă nu-Mi slujeşti.
Nu Mă numi TATĂ,
dacă nu Mă asculţi.
Nu Mă numi LUMINĂ,
dacă nu Mă vezi.
Nu Mă numi CALE,
dacă nu Mă urmezi.
Nu Mă numi ÎNŢELEPCIUNE,
dacă nu-Mi asculţi sfatul.
Nu Mă numi FRUMUSEŢE,
dacă nu Mă iubeşti.
Nu Mă numi BOGAT,
dacă nu vrei să te ajut.
Nu Mă numi VEşNIC,
dacă nu Mă cauţi.
Dacă te condamni tu însuţi, 
nu da vina pe Mine!

Fă-ţi timp!

În trecerea grăbită prin lume către veci 
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci! 
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând, 
Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând, 
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis, 
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis, 
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor, 
Fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor, 
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi, 
Fă-ţi timp, pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi, 
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni, 
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini, 
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi voios, 
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos, 
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat, 
Fă-ţi timp — căci eşti de taine şi lumi înconjurat. 
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic 
Fă-ţi timp — căci viaţa trece şi când nu faci nimic! 
Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai, 
Fă-ţi timp... căci toate-acestea au pentru tine-un grai, 
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi, 
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ. 
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi 
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.

Vioara

Nebunie

Un buchet de gânduri frumoase ...


Vremea îndulceşte amărăciunea durerilor, închide rănile pricinuite de nenorociri. Dar omul care din acestea nu va învăţa a se întoarce la Dumnezeu, ca spre binele cel desăvârşit, pierde plata suferinţelor sale.

Pentru a pedepsi nemulţumirea noastră ar fi destul ca Dumnezeu să ne împlinească toate dorinţele.

Într-adevăr, nu are cineva ceva, decât ceea ce nu pierde niciodată, nici nu se teme că va pierde.

Cine n-a învăţat la şcoala suferinţelor, nu ştie nimic!

Durerea ne face să suferim şi să plângem, dar Însuşi Domnul Iisus a vărsat lacrimi pe Cruce, ca să ne arate că nesimţirea nu este o virtute.

De ce să nu sufăr eu pentru Dumnezeu, ceea ce alţii suferă ca să câştige bogăţii, cinstiri şi plăceri ale acestei vieţi?

Bătrâneţile sunt o moarte înainte de a muri.

Se întâmplă adesea ca bătrânii să ţină la viaţă mai mult decât tinerii. Este mai lesne a smulge un copăcel tânăr decât un stejar bătrân, care şi-a întins rădăcinile adânc în sânul pământului.

Cât de mult mă iubeşti?


Într-o zi m-am sculat dis-de-dimineaţă ca să văd răsăritul soarelui. Ah, frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu este mai presus de orice descriere! În timp ce priveam, L-am lăudat pe Dumnezeu pentru lucrul Său minunat; şi cum stăteam acolo, am simţit lângă mine prezenţa Lui.
El m-a întrebat: “Mă iubeşti?”
I-am răspuns: “Desigur, Doamne! Tu eşti Dumnezeul şi Mântuitorul meu!”
Atunci El întreabă: “Dacă ai fi handicapat fizic, M-ai mai iubi?”. Am rămas preplex. Mi-am privit mâinile, picioarele şi tot restul corpului şi mi-am dat seama de lucrurile pe care le primisem în dar. şi am răspuns: “Ar fi mai greu, Doamne, dar tot Te-aş iubi.”
Atunci Domnul spusese: “Dacă ai fi orb, ai mai iubi creaţia Mea şi pe Mine?”
Cum să iubesc ceva fără să-l pot vedea? Atunci m-am gândit la toţi oamenii orbi din lume şi că, totuşi, mulţi dintre ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi creaţia Sa. Aşa că am răspuns: “Mi-este greu să mă gândesc la asta, dar tot Te-aş iubi.”
Atunci Domnul mă întreabă iar: “Dacă ai fi surd, ai mai asculta cuvântul Meu?”
Cum să ascult ceva, fiind surd? Apoi am înţeles. Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu nu se face doar cu ajutorul urechilor, ci mai ales cu inima. Am răspuns: “Mi-ar fi foarte greu, dar, totuşi, aş asculta cuvântul Tău.”
Dumnezeu, atunci, întreabă: “Dacă ai fi mut, ai mai lăuda Numele Meu?”
Cum să înalţ laude fără voce? Apoi mi-am dat seama: Dumnezeu vrea ca noi să-I cântăm din inimile şi sufletele noastre. Nu contează cum sună. Am răspuns, deci: “Deşi n-aş putea fizic să cânt, totuşi aş lăuda Numele Tău.”
Şi Domnul mă întreabă, iarăşi: “Mă iubeşti cu adevărat?”
Cu curaj şi cu deplină convingere, am răspuns cu toată fiinţa: “Da, Doamne! Te iubesc pentru că Tu eşti singurul şi adevăratul Dumnezeu!”
Crezusem că am răspuns bine, dar Dumnezeu m-a întreabat din nou: “Atunci, de ce păcătuieşti?”
Am răspuns: “Pentru că nu sunt decât un om. Nu sunt perfect!”
Iar Domnul zise: “Atunci de ce în clipa în care Eu te aştept, tu rătăceşti aiurea? De ce doar la vreme de necaz, iei rugăciunea în serios?”
Nici un răspuns. Doar lacrimi.
Domnul continuă: “De ce cânţi numai când eşti cu prietenii? De ce Mă cauţi doar la vremea rugăciunii? De ce ceri lucruri atât de egoist? De ce ceri cu atâta necredinţă?”
Lacrimile continuau să cadă pe obraji.
“De ce te ruşinezi de Mine? De ce nu propovăduieşti? De ce, la vreme de necaz, te plângi la alţii, în timp ce Eu Îmi ofer umărul să plângi pe el? De ce cauţi scuze atunci când iţi ofer ocazia să slujeşti în Numele Meu?”
Am încercat să răspund, dar nu era nimic de spus.
“Eşti binecuvântat cu viaţă. Te-am zidit pentru a preţui acest dar. Te-am binecuvântat cu talantul de a-Mi sluji, dar tu continui să-Mi întorci spatele. Ţi-am dezvăluit cuvântul Meu, dar nu te-ai înţelepţit. Ţi-am arătat binecuvântările Mele, dar ochii tăi erau îndreptaţi în altă parte. Ţi-am auzit rugăciunile şi am răspuns la toate. Mă iubeşti tu cu adevărat?”
N-am putut să răspund. Cum aş fi putut? Eram incredibil de ruşinat. Nu aveam nici o scuză. Ce puteam să zic la toate acestea? Când inima îmi bătea să-mi spargă pieptul şi lacrimile începeau să şiroiască, am zis: “Te rog, Doamne, iartă-mă! Nu sunt vrednic să fiu fiul Tău!”
Domnul răspunse: “Dacă tu simţi părere de rău sinceră în inima ta, Eu te iert şi te primesc!”
Am întrebat: “De ce continui să mă ierţi, de ce mă iubeşti atât?”
Domnul răspunse: “Pentru că eşti făptura mâninilor Mele! Tu eşti copilul Meu! Nu te voi părăsi niciodată! Când plângi, Eu plâng cu tine! Când salţi de bucurie, Eu râd cu tine! Când eşti jos, Eu te încurajez! Când eşti obosit, Eu te port! Voi fi cu tine până la sfârşitul zilelor şi te voi iubi de-a pururi!”
Niciodată n-am plâns aşa. Cum am putut să fiu atât de rece? Cum am putut să-L rănesc pe Dumnezeu atât de mult?
L-am întrebat pe Dumnezeu: “Cât de mult mă iubeşti?”
Atunci Domnul îşi întinse braţele, şi i-am văzut palmele străpunse de piroane. Am căzut la picioarele lui Hristos, Mântuitorul meu, şi, pentru prima oară, m-am rugat cu adevărat.

Ajunge zilei greutatea ei ...

Dacă povara zilei de azi, o încarci cu greutatea zilei de ieri, … şi dacă mai adaugi şi grijile zilei de mâine… atunci totul devine zdrobitor, strivitor, distrugător… 

Aşa că, mai bine ascultă și ai încredere în ceea ce spune Domnul, că El ştie întotdeauna ce spune, şi ceea ce spune, spune bine! 

“Nu vă îngrijoraţi… ajunge zilei greutatea ei!”

O clipă de luciditate ...

500 euro ...

Ce-ai dori tu oare?

Ce-ai dori tu oare inimă-ntristată
suflete sărmane după ce suspini?
- bunurile lumii? - ceaţă-mprăştiată
astăzi par de-a pururi, mâine sunt ruini!

Inimi frământate, suflete sărmane
după ce-alergaţi voi, oare ce-aţi dori?
- frumuseţea lumii? - lacrime şi rane
ce încântă astăzi mâine va-ngrozi!

Suflet singuratec, inimă-ntristată
oare ce doreşti tu, după ce suspini?
- ai văzut o floare? - vine toamna-ndată
şi s-a dus parfumul şi-i rămân doar spini!

Inimă-nsetată, suflet fără pace
după ce te zbaţi tu, oare ce doreşti?
- fericirea lumii? - nor ce se desface
piere-n clipa-n care crezi c-o dobândeşti!

Ce doreşti sărmane, ce aştepţi tu oare
slavă, prietenie, zbor ne-mpiedicat?
- n-aştepta zadarnic, lumea nu le are
şi-ai să vezi odată cât te-ai înşelat.

Cauţi tu iubirea? – Ea e, numai ea e
singura comoară suflete sărac!
De-o adapi cu lacrimi, de-o porţi în văpaie
şi-o hrăneşti cu sânge, vei avea-o-n veac!

Ultima întrebare ...

Fiecare dintre noi, încă din copilărie, am pus întrebări, … întrebări isteţe sau mai puţin isteţe, … sigur, direct proporţional cu coeficientul de gândire avut şi cultivat ...
Fără prea mult efort, fiecare am observat că întrebările variază în funcţie de subiectul ales, în funcţie de cel care întreabă şi cel care răspunde.
Omul este o fiinţă întrebătoare şi gânditoare. Uneori, îţi dai măsura şi arăţi de ce fel eşti, şi din felul în care întrebi. O întrebare bine pusă, are deja pe jumătate răspunsul, inclus în ea … şi desigur, mai sunt şi întrebări nebuneşti, şi întrebări fără răspuns, şi întrebări care nici măcar nu merită vreun răspuns.
Se va fi întâmplat în viaţă, să pui o întrebare cuiva şi să nu primeşti răspuns, sau răspunsul pe care l-ai primit să nu te fi mulţumit. Cum la fel de adevărat este, că şi tu ai fost întrebat în viaţă şi poate că nu ai ştiut ce să răspunzi. E firesc! Nimeni nu are răspuns la toate întrebările, decât singur Dumnezeu!
Uneori Îl întrebăm şi pe Dumnezeu. Şi El ne răspunde, sau nu ne răspunde, după caz. Ceea ce este absolut sigur, este faptul că, va veni o clipă când El ne va întreba pe noi, şi noi vom fi aceia care trebuie să răspundem …
Chiar dacă oamenii ne întreabă câte proprietăţi posedăm sau câte „jucării” de lux ne-am achiziţionat, Dumnezeu nu ne va întreba nici în câte bănci ne-am păstrat banii, nici câte zero-uri a avut averea noastră şi evident nici câte proprietăţi sau jucării de lux am posedat. Ci, ne va întreba de suflet … de sufletul pentru care El şi-a vărsat până şi ultima picătură de sânge.
Majoritatea oamenilor mizează pe faptul că toată viaţa au mers la biserică, … pe faptul că ei cred în Dumnezeu şi că „nu au omorât pe nimeni” … Putem înţelege uşor că, Dumnezeu nu ne va întreba nici la ce biserică am mers şi nici dacă am crezut în El sau nu (că doar şi dracii cred şi se cutremură, nu-i aşa? …).
Majoritatea oamenilor care au mers toată viaţa la biserică sau „din când în când” cred că împlinind câteva forme, vor rezolva problema sufletului.
Dumnezeu nu ne va întreba ce religie am adoptat sau pozat, chiar dacă mulţi religioşi zic sau transmit indirect ideea „veniţi la noi, că noi suntem cei mai buni” sau “numai cu noi se merge în rai”. Probabil mulţi se gândesc că, dacă Dumnezeu de bani nu ne-ntreabă atunci e bine, sau dacă nu ne-ntreabă de religie sau de biserică e şi mai  bine ...
La sfârşitul alergării noastre pe pământ, alergare mai lungă sau mai scurtă, Dumnezeu ne va cere socoteală de un singur lucru … de sufletul nostru! Chiar dacă Dumnezeu nu va întreba câţi bani am avut pe pământ, mulţi oameni vor încerca să negocieze cu Dumnezeu ... şi nu va ţine figura …
Problema capitală pentru cei care se bazează pe negocieri, în lumea noastră, în care majoritatea lucrurilor se învârt în jurul banilor, … este că Dumnezeu este nenegociabil şi incoruptibil … cu El nu poţi cădea la „mica înţelegere” … cu El trebuie să fii limpede şi corect la „marea înţelegere” … şi mai ales, fără şmecherii. Adică, să fii fairplay!
În Cerul Bunului Dumnezeu, nu vor  intra oameni care par buni, … în Rai vor fi doar oameni, care nu şi-au vândut sufletul … nu doar pentru un blid de linte, sau pentru 30 de arginţi … dar, nici măcar pentru lumea întreagă!
Întrebarea cheie, mai înainte de a-ţi încheia călătoria, este:
«Ai tu numele scris în Cartea Vieţii?»
Dacă da, este bine … dacă nu, te-ai născut degeaba, ai făcut umbră pământului degeaba, te-ai zdrobit pentru tot felul de lucruri în zadar şi ai murit degeaba!
Tu poate crezi că mai ai foarte mult timp! Şi mâine, şi poimâine, şi săptămâna viitoare, şi la anu’ … şi, de ce nu, şi la anu’ şi la mulţi ani …
Prietene, revino-ţi! S-ar putea să nu mai ai cine ştie ce timp, … chiar dacă nu îţi vine să crezi lucrul acesta. Mulţi nu l-au crezut şi s-au ars … pe veşnicie! Fii deştept şi nu le imita isprava. Preţul sufletului e prea mare! Zice Domnul: „ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” … Dacă vei fi neserios şi necredincios, finalul va fi mult prea trist … nici nu-ţi poţi imagina! „Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.”
Aşadar, „Înţelepciune!” Ascultă, gândeşte şi decide bine !!!

Deschide azi Cuvântul ...

Deschide azi Cuvântul şi vizitează Cerul,
Salvează frumuseţea pe unde poţi să treci,
Alege mântuirea şi spune la tot pasul:
A Lui să fie slava, acum şi-n veci de veci!

Când barca ţi-e izbită de marea nemiloasă
Când logica îţi spune: „Acum, acum te-neci!”
Fă-ţi inima să cânte şi mai voios cântarea:
A Lui să fie slava, acum şi-n veci de veci!

Când treci prin suferinţă, furtună sau durere,
Şi arzi în focul luptei, mai mult ca alţi drumeţi,
Încrede-te în Domnul şi strigă cu putere:
A Lui să fie slava, acum şi-n veci de veci!

Când Domnul te îndrumă, pe căi nemaiumblate,
Să deschizi zilnic drumuri înotând în nămeţi,
Nu murmura, ci cântă încrezător în toate:
A Lui să fie slava, acum şi-n veci de veci!

Priveşte deci în juru-ţi şi-aleargă înainte,
Nu te-aşeza la masă cu cei uscaţi şi seci!
Când lumea te urăşte, tu strigă mai fierbinte:
A Lui să fie slava, acum şi-n veci de veci!

Şi când vom trece pragul în veşnica Cetate,
Uimiţi de strălucirea adevăratei vieţi,
Vom intona cu sfinţii din veacurile toate:
A Lui să fie slava, acum şi-n veci de veci!

Scrisoare de la Dumnezeu ...

Când te-ai trezit, te priveam şi mă gândeam că Îmi vei spune, măcar câteva cuvinte! Speram că Îmi vei cere părerea în vreo problemă sau pur şi simplu, Îmi vei mulţumi, pentru vreun lucru bun, care s-a întâmplat ieri în viaţa ta, sau pentru că, au răsărit zorile încă o dată pentru tine, sau pentru că ai primit o nouă zi de viaţă! Dar am observat că eşti ocupat încercând să-ţi găseşti hainele cu care să te îmbraci.
În timp ce te învârteai prin casă, pregătindu-te, mă gândeam că vei găsi câteva clipe, în care să-mi spui, pur şi simplu: „Bună dimineaţa, Doamne!” Dar nu s-a întâmplat.
La un moment dat, ai avut vreo 15 minute libere. Te-ai aşezat într-un fotoliu, apoi te-am văzut sărind în picioare. Am crezut că vrei să-Mi vorbeşti … dar nu … ai alergat la telefon, şi ai chemat mai degrabă un cunoscut, ca să bârfeşti cu el.
Te-am privit cu răbdare întreaga zi, cu toate activităţile tale … şi am sperat mereu … măcar un cuvânt, măcar un gând sau măcar un suspin … dar nimic …
Am observat că înainte de a lua masa de amiază, ai privit în jur. Mi-am dat seama că te-ai simţit jenat ca să-Mi mulţumeşti, de aceea nu ai plecat capul ca să te rogi … e, asta e! …
Mai era timp din zi, şi am sperat că până la urmă îţi vei îndrepta atenţia şi spre Mine!
Te-ai întors acasă. Părea că ai o mulţime de lucruri de făcut. După ce ai terminat o parte dintre ele, ai dat drumul la televizor. Nu ştiu dacă îţi place sau nu, să te uiţi la el! Prin faţa ochilor tăi, se perindă vrute şi nevrute. Am observat că petreci foarte mult timp, în faţa lui, negândindu-te de fapt, la nimic. Pur şi simplu, priveşti ecranul! Am aşteptat răbdător. Te-ai ridicat într-un târziu şi   te-ai dus, să-ţi iei cina … dar cu Mine, tot nu ai vorbit …
Era târziu, şi cred că te simţeai obosit. Aşa că, ai spus „Noapte bună!” familiei, te-ai trântit în pat şi ai adormit imediat. Ce să faci? E bine şi aşa … !
Te învălui în dragostea şi ocrotirea Mea, în fiecare clipă! Te iubesc atât de mult, încât aştept în fiecare zi, măcar un semn de la tine … un cuvânt, un gând, un suspin sau o mulţumire din inimă. Doresc mereu, să comunicăm! E aşa de greu, să ai o conversaţie, de unul singur.
Ei, văd că te pregăteşti să te trezeşti din nou. Voi mai aştepta odată, cu toată dragostea mea, pregătită pentru tine!
Mă voi îngriji, să ai o zi bună!                                                                    
Prietenul tău, cel mai bun,
DUMNEZEU!

Cum ar trebui să fie un prieten bun?

      Cum crezi că ar trebui să arate un prieten bun? Dacă ar trebui să schiţezi o „fişă a postului” pentru un prieten bun, ce criterii ai include? Încă o dată, în cartea Proverbe din Vechiul Testament al Bibliei, găsim învăţături extraordinare despre acest subiect. Verifică dacă însuşirile prezentate mai jos, s-ar afla printre trăsăturile pe care ai dori să le aibă un prieten bun.
Un prieten bun rămâne acelaşi şi în perioade dificile. Este uşor să găsim oameni care doresc să stea în jurul nostru atunci când lucrurile merg bine şi care să profite într-un fel sau altul de pe urma prosperităţii noastre. Ce se întâmplă însă când apar probleme financiare sau profesionale, tragedii sau alte greutăţi care nu dispar atât de repede? „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.”  (Proverbe 17:17).
Un prieten bun rămâne aproape şi este unic. Există ceva special şi distinctiv în legătură cu un prieten cu adevărat bun. Putem avea mulţi cunoscuţi, oameni cărora le plac unele dintre lucrurile pe care le facem, dar la câţi dintre ei ne-am încredinţa viaţa sau cele mai protejate secrete? „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine la tine mai mult decât la un frate.” (Proverbe 18:24).
Un prieten bun se poate stăpâni. Noi toţi suntem influenţaţi de cei care îi păstrăm în jurul nostru. Dacă dorim să atingem ţelurile măreţe pe care ni le-am propus, este de folos să avem în jurul nostru prieteni care dau dovadă de stăpânire de sine şi caracter. „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Proverbe 22:24-25). „Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei care se îmbuibează cu carne. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, iar aţipirea te face să porţi zdremţe.” (Proverbe 23:20-21).
Un prieten bun ocoleşte răul. Ne trezim în fiecare dimineaţă într-o lume care ne momeşte pentru a ne angaja în practici lipsite de etică în afaceri, pentru a avea un comportament abuziv sau pentru a ne implica în tot felul de activităţi imorale. Prietenii buni au un impact pozitiv asupra noastră prin comportarea lor, iar noi ar trebui să avem un efect similar asupra lor. „Nu pizmui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei; căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.” (Proverbe 24:1-2).
Un prieten bun dă sfaturi folositoare. Toţi avem nevoie uneori să ne sfătuim cu alţii mai înţelepţi pentru a putea lua decizii cruciale. Nu este nevoie să avem o relaţie personală profundă cu cineva pentru a-i cere sfaturi, dar un prieten bun, de încredere, căruia îi pasă, ne poate da sfaturi care să ne scoată din încurcătură. „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten” (Proverbe 27:9).
Un prieten bun te face mai bun. Se spune despre prietenii buni că scot la iveală tot ce este mai bun în noi. Ne provoacă, ne motivează şi ne inspiră. Ne ridică atunci când suntem căzuţi şi ne arată căi prin care să creştem -  profesional şi personal.

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!