Crăciunul în diferite ţări ...

În Israel, ţara în care S-a născut Iisus, există o sărbătoare în decembrie, asemănătoare cu Crăciunul. Este o sărbătoare a luminilor şi se numeşte Hanukka. Se sărbătoreşte în Israel de peste 2100 de ani. Iniţial era sărbătoarea care comemora înnoirea Templului, după ce acesta fusese recucerit de sub ocupaţie străină. La sărbătoarea evreiască a luminilor se dă o masă festivă, iar copii se joacă jocuri tradiţionale. De asemenea, în fiecare zi se aprinde pe rând câte o lumânare din sfeşnicul Hanukka, cu opt braţe.
În Germania, perioada de Advent şi de Crăciun este cea mai frumoasă din an. În cele patru săptămâni de Advent oamenii se pregătesc pentru Crăciun. “Advent” provine din limba latină şi înseamnă “sosire”. În perioada aceasta medităm la faptul că Iisus a venit ca un prunc în această lume, că a trăit printre noi, a murit, a înviat, S-a înălţat la Cer şi a promis că va reveni. În perioada de Advent şi de Crăciun, străzile oraşelor sunt împodobite cu grilaje şi beculeţe colorate, iar la ferestre se pun steluţe. Din multe bucătării se simte un miros plăcut de prăjituri de Crăciun. Mulţi copii au un calendar de Advent, care ascunde în spatele a 24 de uşiţe surprize mici: ciocolată, bomboane sau versete biblice. Multe familii au pe masă o coroniţă de Advent din crengi de brad, cu patru lumânări. În fiecare Duminică din perioada de Advent se aprinde câte o lumânare.
Cea mai importantă este seara de 24 decembrie, “seara Sfântă” sau Ajunul Crăciunului. În seara aceasta, mulţi oameni se duc la biserică. Acolo ascultă despre naşterea Pruncului Iisus, cântă colinde, iar uneori copii prezintă scenete biblice. După aceea se sărbătoreşte Crăciunul în familie. Casa este decorată festiv, iar bradul este decorat cu lumânări şi globuri colorate. Copii se bucură cel mai mult de împărţirea cadourilor, obicei care există din secolul al XVI-lea.
În Germania, Crăciunul este o sărbătoare a familiei. De aceea, în zilele de Crăciun se fac multe vizite.
Bisericile creştine organizează programe de Crăciun pentru oamenii care nu mai au familii sau sunt marginalizaţi de societate.
În SUA, copii nu ştiu ce este seara de Ajun. În 24 decembrie nu se ţin slujbe religioase şi nici nu se împart cadouri. La americani, sărbătoarea Crăciunului începe în 25 decembrie, dis-de-dimineaţă. Cu o seară înainte, copii îşi pun bileţelele cu dorinţe pe şemineu sau pe pervazul ferestrei. Ei îl aşteaptă pe Santa Claus. Se spune că, în noaptea de Crăciun, acesta face o călătorie foarte lungă, pentru că vine cu sania lui trasă de reni tocmai de la Polul Nord. Santa Claus aruncă darurile prin hornurile caselor. Pentru renii lui, copii pregătesc biscuiţi şi lapte. Peluzele caselor sunt împodobite cu ghirlande şi lumini.
În Rusia şi în Ucraina, Crăciunul nu se sărbătoreşte în 25 decembrie, ci în 7 ianuarie. Aceasta din cauză că Biserica Ortodoxă de acolo foloseşte calendarul iulian, în timp ce în România şi în multe alte ţări se foloseşte calendarul Gregorian. Calendarul iulian foloseşte o altă delimitare a anului decât cel gregorian.
Crăciunul este o sărbătoare foarte îndrăgită, atât de copii, cât şi de adulţi. De-a lungul timpului, oamenii au introdus multe obiceiuri păgâne în creştinism şi acestea s-au răsfrânt şi asupra modului în care se sărbătoreşte Crăciunul. În perioada de dinaintea Crăciunului, pe străzi se pot vedea oameni costumaţi. Ei poartă paltoane din piei de oaie şi costume medieval şi cântă cântece vechi de Crăciun, care se numesc “Coloadchi”. Ei merg cântând din casă-n casă, sunt bine primiţi şi ospătaţi. Cadourile de Crăciun pentru copii sunt un obicei mai recent. În trecut, familia se aduna în seara de Ajun (6 ianuarie) în jurul mesei festive, iar copii erau răsfăţaţi cu dulciuri. O mâncare deosebit de gustoasă este “Kuti”, o prăjitură cu miere, nuci şi stafide. Înainte de Crăciun, în bisericile ortodoxe din Rusia se citeşte din Biblie despre naşterea lui Iisus, iar în noaptea de Ajun se pot asculta colinde. În ziua de Crăciun, toate clopotele bisericilor încep să bată dis-de-dimineaţă, chemându-i pe oameni la slujba religioasă, pentru a sărbători naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Mos Craciun vs. Iisus

1. Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord ... Iisus este peste tot!
2. Moş Crăciun călătoreşte cu o sanie. Iisus merge pe vânt şi umblă pe ape!
3. Moş Crăciun vine o dată pe an. Iisus este un ajutor ce nu lipseşte niciodată!
4. Moş Crăciun îţi pune dulciuri sub brad. Iisus îţi umple de bucurie şi de lumină, sufletul!
5. Moş Crăciun vine pe horn, neinvitat. Iisus stă la uşă şi bate… şi apoi intră în inima ta, dacă-i deschizi!
6. Moş Crăciun te lasă să i te aşezi pe genunchi. Iisus te lasă să te odihneşti în braţele Sale!
7. Moş Crăciun nu-ţi ştie numele şi tot ce poate spune este: “Bună, băiete sau fetiţo, cum te cheamă?” Iisus ne-a cunoscut numele înainte ca noi să ne naştem şi să avem un nume. El ştie totul despre noi!
8. Tot ceea ce Moş Crăciun poate oferi este: ”Ho, Ho, Ho!”. Iisus oferă sănătate, ajutor şi speranţă, pace, lumină, frumuseţe, bucurie, ... şi mântuire!!!
9. Moş Crăciun spune: “Să nu plângi!” dar, dacă te doare ceva, se uită la tine, … şi nu-ţi poate face nimic. Iisus spune: ”Pune tu toate îngrijorările tale, în braţele Mele! Eu am grijă, de fiecare suflet şi Mă doare durerea fiecăruia dintre voi!”
10. Micile ajutoare ale lui Moş Crăciun (elfii, ... spiriduşii ) fac jucării. Iisus face o viaţă nouă, te vindecă, te ridică, te iartă, ... te transformă! Nu te mai recunoşti, tu pe tine! Îngrijeşte inimi rănite, ... repară cămine dezbinate,... şi pregăteşte locuri în Cer... !
11. Moş Crăciun te poate face să râzi, ... şi după ce râzi, (de multe ori de plastic,...), rămâi în acelaşi pustiu sufletesc... ! Iisus însă, îţi dă o bucurie care devine echilibrul tău, ... sursa ta de putere, ... şi care te înviorează... !
12. În timp ce Moş Crăciun îţi pune darurile sub brad, (daruri... cumpărate, ... care, ... nu ştiu dacă se mai pot numi daruri ...), … Iisus a venit, ... dăruindu-Se pe Sine, ... şi murind pe cruce, ... pentru fiecare dintre noi!
Este evident că nu există termeni de comparaţie reali, între Moş Crăciun şi Domnul Hristos!!! Nu-ţi trebuie multă minte ca să distingi acest lucru ... Trebuie să ne amintim despre CINE vorbeşte Crăciunul. Trebuie să-L aducem pe Hristos Domnul, înapoi în inima sărbătorii de Crăciun! Da, Iisus este mai bun, ... este de mii şi mii de ori mai frumos şi mai bun, decât,... toţi “Moş Crăciunii”, ... din lume ... !

Psalmul 29

"Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!" Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău? Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie. Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!" (Psalmul 29)

Promisiuni

Oricum te vor critica ...

Un pahar cu lapte ...

Puterea dominatoare a banilor


 
Dolari. Euro. Pesos. Yeni. Forinţi. Reali. Rupii. Ruble. Acestea sunt doar câteva nume folosite pentru banii care circulă astăzi în lume. Indiferent cum îi numim, banii ne consumă mult din timpul, energia şi atenţia noastră.
Biblia vorbeşte despre bani în aceeaşi măsură în care tratează şi alte subiecte şi ne îndeamnă să fim extrem de precauţi în legătură cu puterea pe care aceştia o au asupra vieţilor noastre. De fapt, în 1 Timotei 6:10 ni se spune, "…iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri." Aceasta nu înseamnă că banul este în mod necesar un lucru rău, dar fără îndoială, el poate aduce consecinţe distructive pentru oricine este obsedat cu obţinerea lui prin orice mijloace.
Cartea Pildelor are multe lucruri de spus despre bani. Iată doar un mic eşantion ales dintre multe alte pasaje pe care aceasta le oferă, în care suntem învăţaţi să folosim banii cu înţelepciune.
Banul ne poate conduce pe căi greşite. Cineva a spus, “Banul este o slugă bună, dar când devine stăpân este periculos.” Preocuparea excesivă cu aspectele materiale nu implică în mod automat obţinerea bucuriei şi a împlinirilor pe care le aşteptăm. “Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.” (Pilde 11:18).
Banul nu poate cumpăra un caracter moral puternic. Atunci când ne facem un scop din a ne îmbogăţi, va fi uşor să facem compromisuri morale pentru a ne atinge scopul, pentru că “Scopul scuză mijloacele.” Nimeni însă nu poate estima preţul trăsăturilor unui caracter solid, cum ar fi integritatea, generozitatea, dragostea, compasiunea, loialitatea şi onestitatea. "Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul” (Pilde 11:28).
Banul nu înseamnă neapărat bogăţie. Cei mai bogaţi oameni nu sunt întotdeauna cei ce îşi flutură averile. Nu este obligatoriu ca bogăţia să fie pretenţioasă, şi să nu uităm faptul că există o bogăţie care se poate exprima în termenii faptelor bune, amabilităţii şi ai unei slujiri lipsite de egoism - lucruri care nu pot fi apreciate de foile de bilanţ. “Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul şi are totuşi mari avuţii.” (Pilde 13:7).
Banul nu este durabil. Atunci când mori, cât de multă bogăţie laşi în urma ta? Toată! Dacă ne vom pune toate speranţele doar în bogăţia materială, în mod inevitabil ea ne va trăda încrederea. Când timpul nostru pe pământ s-a sfârşit, nu putem lua nimic cu noi. “La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită (Pilde 11:7).
Banul nu poate rezolva toate problemele. Lipsa banilor poate duce la diferite dificultăţi, dar prin faptul că avem bani nu înseamnă că acestea sunt în mod automat rezolvate. De fapt, posesia de averi poate determina un set diferit de alte probleme. Putem agoniza gândindu-ne la posibilitatea de a pierde ceea ce avem. Ne putem pierde somnul gândindu-ne la căi de a obţine mai mulţi bani. Gustul bogăţiei poate stimula un gust insaţiabil pentru mai mult. “Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu turburare!” (Pilde 15:16).            

Există doi factori ...

     Există doi factori care definesc importanţa pe care noi o acordăm unui lucru. Aceşti doi factori sunt: timpul şi banii. Aceşti factori, aplicaţi vieţii noastre religioase ne pot spune cât de importantă este credinţa pentru noi. Câţi bani şi cât timp cheltuim pentru credinţa noastră, spune cât de importantă este ea pentru noi. Este credinţa noastră o viaţă sau numai o activitate? Când credinţa noastră este una cu viaţa noastră, atunci vom cheltui timp şi bani pentru ea, când este numai una din activităţile noastre extra-familiare, atunci eventual vom plăti o mică cotizaţie şi vom petrece un anume timp pentru ea, atunci când programul ei o cere. Biserica devine în acest caz un club, unde plătim taxa de participare şi participăm la activitatea organizată acolo. Ea nu ne va implica decât atât cât ne va face plăcere, renunţând la ea atunci când alte interese o cer. Vom constata curând că vorbele Domnului Hristos au fost atât de adevărate: “Mulţi chemaţi, puţini aleşi!”
     Nu cumva lipsa bucuriei şi a puterii de a ne bucura îşi are cauza şi în sentimentul de vinovăţie, de neîmplinire al unei datorii sfinte? …

După un anumit timp ...

Despre bogăție ... (2)

Bogăţie,
lanţ al morţii ce tragi sufletu-n pierzare,
cu pământul sau cu banii
sau cu slava-nşelătoare
- tu desparţi pe veci de Domnul
mii de suflete-nşelate
care-ţi strâng mereu gunoiul
îngropându-se-n păcate.

Bogăţie,
vis de-o clipă, a pieirii neagră şoaptă,
somn vrăşmaş din care moartea
şi sicriul mai deşteaptă,
câte suflete-amăgite ai pierdut tu pe vecie,
fum şi şarpe şi-amăgire,
demon groaznic - bogăţie!

Omule ce-n lumea asta încă stăpâneşti avere, nu uita,
- prin ea-ţi strângi astăzi Fericire sau durere!
- de-o păstrezi zgârcit şi lacom
ai s-o pierzi pe veşnicie,
dar de-ajuţi cu ea pe alţii
vei găsi-o-n bucurie!

Despre bogăție ...

"Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: mici şi mari, bogaţi şi săraci! Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor. Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul. Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei; căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată. Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai." (Psalmii lui David)

Vino, Doamne ....

Doamne!
Vino când se cuvine!
Când crezi Tu, că este cel mai bine.
Dacă vii mai devreme decât mi-am închipuit,
Ajută-mă să fiu pregătit!
Dacă vii mai târziu, decât m-am aşteptat,
Ajută-mă să te aştept, fără vreun murmurat!
Dacă vrei să mă schimbi la venirea Ta,
Într-o clipită,
Nu-i decât ca slava să-Ţi fie mărită.
Dacă vrei să mă-ntâlneşti prin înviere,
Nu zic nu,
Căci eu sunt lutul, OLARUL eşti Tu!
Şi fiindcă, e de neclintit că vei veni,
Profetica zăbovire,
O prefac in iubire!
De dragul Tău,
Anii sunt zile, zilele clipe,
O aşteptare fierbinte şi pe sfârşite.
Tu Doamne însă, vino când se cuvine!
Când ştii Tu, că este cel mai bine.
Că Te grăbeşti sau întârzii, e treaba Ta.
Să Te aştept frumos, e bucuria mea!
Inima mea în dureri, însenin-o,
Eu nu-Ţi spun când să vii,
Doar ...vino!!!

Dacă mor înaintea ta ...

Dacă mor înaintea ta, fă-mi o favoare. Plângi cât vrei, dar nu te supăra pe Dumnezeu pentru că m-a luat la El. Dacă nu vrei să plângi, nu plânge. Dacă nu reuşeşti să plângi nu-ţi face griji. Dacă vrei să râzi, râzi. Dacă vreun prieten îţi povesteşte despre mine, ascultă-l şi să crezi ceea ce-ţi spune … Dacă unii dintre oameni mă apreciază prea mult,  îndreaptă-le exagerarea. Dacă mă critică prea mult, apără-mă. Dacă vor să mă transforme într-un sfânt, doar pentru că am murit, spune-le că aveam ceva de sfânt, dar că eram departe de a fi cel pe care îl descriu ei. Dacă vor să mă scoată un om rău, arată-le că am fost şi aşa câteodată, dar că, totuşi, toată viaţa am încercat să fiu bun şi m-am străduit să fiu un prieten de nădejde. Dacă mă laudă după ce am murit, spune-le că niciodată în viaţa mea nu am vrut să fiu ridicat în slăvi, pentru că toată slava, Domnului i se cuvine. Dacă vorbesc mai mult despre mine, decât despre Domnul Iisus Hristos, atrage-le atenţia şi spune-le că nu e corect. Dacă simţi tristeţe şi vrei să te rogi pentru mine, poţi să o faci, pentru că e posibil să am nevoie de rugăciunea ta. Dacă vrei să vorbeşti cu mine, vorbeşte cu Iisus şi eu te voi auzi. Îmi doresc să fiu cu El în veşnicie, aşa încât să-ţi pot fi de folos acolo unde voi fi.
Şi dacă vrei să scrii ceva despre mine, rosteşte o singură frază: „Mi-a fost prieten, a crezut în mine şi m-a vrut pentru Dumnezeu!”. Adu-ţi aminte că eram ca o săgeată care trăia îndreptată către Dumnezeu şi care arăta mereu drumul către Dumnezeu! Atunci, vei vărsa o lacrimă. Eu nu voi putea ca să ţi-o şterg, dar nu va fi cazul, pentru că o vor face alţi prieteni în locul meu. Şi văzându-mă bine înlocuit, voi merge să mă ocup de noua mea sarcină din Cer. Te-aş mai ruga, din când în când, să mai treci pe la Dumnezeu; tu nu mă vei vedea, dar eu voi fi foarte fericit văzându-te că priveşti înspre El. Şi când va sosi timpul şi pentru tine ca  să-L vezi pe Părintele Ceresc, acolo unde nimeni nu ne poate despărţi, vom continua prietenia pe care ne-a pregătit-o aici pe pământ, pentru El. Crezi că am însemnat vreo ceva pentru tine în viaţa aceasta? Atunci, roagă-te să trăieşti ca cei care ştiu că vor muri într-o zi şi să poţi muri ca cei care au ştiut să trăiască bine şi frumos, după inima lui Dumnezeu.   A meritat să fim prieteni, dacă am reuşit să facem ca Cerul să fie mai aproape şi dacă, încă de aici din viaţă, am început o frumoasă şi adevărată prietenie cu Dumnezeu; prietenie care se va împlini desăvârşit în veşnicie. Deci, dacă mor înaintea ta, cred că nu voi duce dorul Cerului … să fiu prietenul tău a însemnat că am avut deja o bucăţică de Cer … !

Bucură-te prietene!

Fan sau următor al lui Iisus?

Noi avem tot felul de moduri ciudate de a măsura relaţia noastră cu Dumnezeu, … şi avem lucruri care confirmă această relaţie, … cum este un peşte pe parbrizul maşinii sau oameni care povestesc cum bunicii lor merg la Biserică, sau că … şi ei au Biblia în casă …
Dar Iisus nu doreşte fani, ci vrea următori complet ataşaţi de El. Credinţa în Dumnezeu înseamnă o viaţă în deplină concordanţă cu poruncile lui Hristos, o relaţie de iubire cu El, o simţire a prezenţei Lui în viaţa ta! Fanii nu sunt deranjaţi să facă schimbări minore pentru Iisus, dar El doreşte să ne răstoarne viaţa! El doreşte o completă restaurare a vieţii noastre!
Observarea comportamentului oamenilor faţă de Dumnezeu. Dacă vrei să vezi, dacă ai într-adevăr o relaţie de iubire şi de credinţă cu Iisus, atunci trebuie să-mi spui o întâmplare, la care eu să adaug: „E o nebunie!”. Cred că orice credinţă personală ar trebui să aibă o istorie de acest fel … Vă aduceţi aminte când v-aţi îndrăgostit şi făceaţi tot felul de lucruri nebuneşti pentru fiinţa iubită? Mulţi oameni spun că sunt următori ai lui Hristos, dar nu pot spune nici o istorie a credinţei lor, … şi nici o minune pe care au simţit-o în viaţa lor, în care au văzut clar „degetul lui Dumnezeu” … O adevărată relaţie de iubire este aceea, în care, cel care iubeşte, trebuie să facă sacrificii serioase şi un angajament pe viaţă! … Pentru că, … nu există iubire mută! Adevărata iubire se grăieşte pe sine şi se demonstrează, în forţă, prin fapte adevărate de iubire!

Un buchet de gânduri frumoase ...

Cearta este cel mai sigur zdrobitor de armonie ... Duhul certei nimicește orice strop de bucurie! 
Duhul certei unde vine, otrăvește tot ce-atinge ... Fericit acel ce luptă cu tacerea, ... și-l învinge! 
(Tăcerea este o armă imbatabilă în problematica aceasta!)

*
Cei ce se grăbesc să-ți spună laude când ești la bine, ... la necaz cu aceeași grabă, ... își vor bate joc de tine!

*
Când vei spune adevărul, ... să te-aștepți la împotriviri ... !
Este atâta stircăciune azi, ... în gânduri și-n simțiri! 
(Primul atac preliminar, genial și de forță al diavolului, ... vis-a-vis de comandamentul minții și al inimii ... dacă reușește să-ți controleze gândurile și sentimentele, ... după aceea, ... ce vorbești și ce faci ... nu sunt decât efectul pagubei sau cuceririlor produse, demonice de data aceasta sau angelice-n varianta bună ... !)

*
Spiritul ce veșnic neagă și vrea ceartă și-află vină, ... e din diavolul ... căci numai el ucide și dezbină!

*
E mai ușor să critici pe cel ce face bine ... decât să faci ca dânsul, ... dar asta-i o rușine!

Fii atent !!!

Fereastra ...

Să nu pot Doamne să mă las ...

Să nu pot Doamne să mă las,
de Tine niciodată!
Chiar de-aş lăsa la orice pas,
o dragoste-ngropată!

Cu cât mă duc mereu şi vin,
mai singur de oriunde …
De-a Ta iubire mai deplin,
doresc a mă pătrunde!

În orice loc, de orice rând,
cărarea-nsingurată …
Să mi-o învăluie mai blând,
lumina Ta curată!

Să n-am amar neîndulcit,
nici nopţi neluminate,
nici orizont nestrălucit,
nici cereri zbuciumate ... !

Ci numai Tu să-mi fii mereu,
prieten pe-orice cale!
Iar dorul sufletului meu,
trăirea voii Tale!

Mai greu de-ar fi cu orice pas,
să-mi ardă viaţa toată!
Să pot orice, … dar să Te las,
să nu pot niciodată!!!

Lucruri pe care le-am uitat

De curând am citit undeva un articol frumos ... mi-a plăcut și-l împart mai departe la rândul meu:
"Am uitat de atâtea ori să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru că  nu-mi dă tot ce-i cer, … Am uitat şi să mă raportez corect la tăcerea Sa, … mai ales că am înţeles de atâtea ori, că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă întotdeauna „nu!”, … ci poate însemna „nu acum!” sau poate „eşti copil încă!”.
Am uitat prea repede că lucrurile mărunte de fiecare zi fac viaţa mai frumoasă … Mă stresează exact acele lucruri, care ar trebui să mă facă seara să sar în sus de bucurie. Un 10 al copilului de la şcoală, o ciorbă bună a mamei, un zâmbet al soţiei, un moft al celor de lângă mine de la serviciu … Înseamnă că trăiesc, că sunt între oameni, că nu-s într-un loc pustiu. Încărunţesc aşteptând lucruri grozave, experienţe uimitoare, un zbor pe lună şi nu văd că liliacul din faţa casei a înflorit a doua oară.
Am uitat cu uşurinţă că Dumnezeu n-a făcut totul într-o zi, deci ce m-ar face pe mine să cred că eu pot mai mult decât Dumnezeu? Ajunge zilei necazul şi frumuseţea ei! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul … şi de cine să ne fie teamă, când ştim că Domnul este de partea noastră? Bucuraţi-vă prieteni la gândul că nu veţi reuşi să terminaţi totul în viaţa aceasta! O să continue copiii voştri lucrarea, … dar până atunci, munciţi credincioşi în via Domnului!
Am uitat că dragostea, … şi nu timpul, vindecă rănile! Nimeni n-a murit de inimă rea, pentru că a iubit prea mult! Nu veţi putea schimba oamenii, dar veţi putea să-i iubiţi, … pentru că nimeni nu-i perfect, atâta timp cât nu-l iubeşti … Ori, proiecţia iubirii tale asupra celuilalt are un efect fascinant de înfrumuseţare, … ca să nu mai punem la socoteală, … că, dacă iubeşti, simţi că trăieşti şi eşti mai frumos!
Am uitat să zâmbesc către orice persoană cunoscută, … şi asta mă face cel mai nefericit! Asta nu costă nimic, … este un gest simplu, … şi totuşi, nu-l mai fac ca altădată ... !
Şi ce mă doare cel mai mult, este că, nu-mi mai aduc aminte, … de tot ceea ce am uitat … !"

Dar din dar se face rai!